TIMP LIBER

„CINE MĂ ANGAJEAZĂ?” Scrisoare deschisă către TINERI

10341660_800953976589530_4106508758583555348_n
Scris de: Alin Pătru

„Și cine mă angajează pe mine? Tu ai avut noroc mă.” Este cea mai des  întâlnită replică în rândul unor tineri pe care îi cunosc în diferite localuri și alături de care beau unu sau mai multe pahare de whisky  cola în cluburile din București. Diferența este că eu și alți tineri mergem a doua zi la job pentru că asta ne-am dorit.

Cu siguranță nu sunt destule locuri de muncă, însă sunt câteva greșeli pe care le-am semnalat în rândul celor până în 25 de ani și care nu au un job:

  • Se plâng mai mult decât să găsească o soluție.
  • Așteaptă să le sune telefonul pentru că au multe like-uri pe Facebook și cred că dacă termină o facultate ar fi trebuit să aiba invitații din partea companiilor la un internship și ăsta plătit pentru că „Fără bani? Păi și eu cum mai dau shot-uri în weekend în Centrul Vechi?”
  • Nu le place nimic și încă nu au descoperit un domeniu pentru care și-ar sacrifica timpul.

Fratele meu sau sora mea de vârstă care ai 20 de ani, înțelege că trebuie să te zbați. Trebuie să mergi și să impresionezi chiar dacă nu ai bani de cartelă de metrou. Pe angajator nu îl interesează și nu o să intereseze vreodată ce știi tu să faci după ce te angajează, el vrea să vadă dorința. Termină cu prostiile de genul „nu mă vor” pentru că e de datoria ta să îi faci să te vrea, e de datoria ta să arați lumii ce poți face, e vârsta la care asta trebuie să faci. Trebuie să faci show cu angajatorul tău și nu exagera, arată-i omul tânăr și energic pe care îl vrea, omul hotărât să crească sub aripa sa.

Din disperarea de a lucra, de a cunoaște lumea din domeniu, de a face ceva vizibil am cunoscut oameni din partea cărora am primit sprijin și îl primesc în continuare. Cu siguranță că dacă vei arată că vrei să faci ceva, vor veni persoane ca Simona Ionescu – Redactor Șef Evenimentul Zilei – pe care o consider atât mama mea cât și a lui Gabi și îi datorăm enorm pentru că a crezut în noi, Cristi Stanciu – Radio21 și Sorin Dragomir – Director Știri EuropaFM (pe care îi poți urmări pe Facebook) și vei rămâne surprins când îți vor arunca un „os”. Pentru că nimic nu e mai frumos decât să primești acest „os” din partea angajatorului atunci când nu te aștepți. Oamenii ca ei au văzut mai presus de orice DORINȚA unui tânăr de a face ceva.

Când o să îți dorești cu adevărat să lucrezi, o să faci tot ce îți stă în putere să ajungi acolo. Nu ești luat din prima? Nu e nimic, mergi mai departe, insistă, stresează-l până te observă pe tine, mucosul de 20 de ani cu experiență 0. Privește-l în ochi și fixează-l atât de bine cât să înțeleagă că în acest moment, ești dispus să faci orice să înveți. Apoi nu uita să îi pui întrebări când nu știi ceva, învață pentru că și el o să ajungă să învețe de la tine. Chiar așa e.

Așa că, prietenul meu din Centru Vechi, mai dăm un shot și bea, fumează, dansează dar mâine mergi la muncă și dă tot ce ai mai bun. Ți-am scris asta la 3 dimineața și mă culc pentru că mâine merg la muncă. Nu uita să nu dormi prea mult, pierzi șanse.

About the author

Alin Pătru

6 Comments

  • În ce tara se întâmplă asta? Fără pile poți sa stai și în cap. Nu ai nici o sansa indiferent de realizări, burse și alte prostii de astea care nu valorează nimic aici. Vorbesc din proprie experiență. Și a multor altora…

    • „Se plâng mai mult decât să găsească o soluție.” Dacă te plângi și îți accepți situația, doar tu ești de vină. Este mult mai ușor să-ți repeți o scuză până ajungi să o crezi, decât să încerci să te ridici.

    • In Romania se intampla asta. Eu, de exemplu, am 23 de ani, o facultate terminata si un job bine platit, intr-un domeniu in care nu am fost specializat, de aproape 2 ani fara sa am vreo pila. Nu exista nu pot, exista nu vreau.

  • As mai adauga un aspect: da, muncesti si moka, faci voluntariat sau lucrezi pro-bono, oricum ai vrea sa-i spui. Se poarta si la „case mai mari”, nu doar in randul „mucosilor absolventi”. De ce? Pentru ca in primul rand iti „faci mana”, acumulezi experienta, inveti (fara a risca) si in al doilea rand activezi principiul reciprocitatii, adica mai intai dai si apoi primesti.

  • Jos palaria pentru articolul asta. Am 19 ani, examenul de bacalaureat si admiterea in cateva saptamani dar pot sa confirm cat de adevarat este ceea ce ai scris. Desi am lucrat doar 2 veri (pentru ca m-am tinut de scoala), am vazut ce inseamna sa dai tot ceea ce poti. Inainte sa implinesc 18 ani, avand nevoie disperata de bani, am muncit ca piccolo (mai mult ca ospatar dar, nefiind calificat, asta imi era titulatura) si la promotii in paralel si am ajuns, prin experienta in relationarea cu oamenii si prin increderea pe care capatat-o in urma acestei experiente duse la bun sfarsit cu brio, ca urmatoarea vara sa muncesc intr-o firma, cu contract avand in vedere ca eram major. Sfatul meu pentru cei intr-o situatie mai nefericita e sa arate ce pot cand li se da ocazia. Sa nu se limiteze doar la fisa postului si sa se ofere ei sa faca pentru ca in felul asta ‘fura meserie’ si pana la urma, daca esti de neinlocuit, inseamna ca nu poti sa avansezi/promovezi.

  • Uau! Bestial! Am invatat din articolul asta…nimic! Tinere..ai avut noroc! Sunt oameni care ani de zile incearca sa dea ce e mai bun, iar angajatorii isi bat joc si din 1300 de lei ‘pe putin’ dau la finalul lunii doar 700 de lei si 10 bonuri. Sunt oameni care cauta joburi sa ajunga tot mai bine si nimeresc tot mai prost(dupa promisiuni desarte). Oameni care n-au avut sansa sa termine o facultate(neavand parinti care sa ii intretina si sa plateasca educatia), dar cu toate astea, sunt mai muncitori, mai inteligenti, creativi si mai descurcareti decat toti colegii cu care lucreaza pentru 700 de lei…si nimeni nu vrea sa ii vada. Nimeni nu ii apreciaza. Nimeni nu ii ia in locul tzancului cu facultate de 3 ani, care sta pe facebook in timpul serviciului! Am un exemplu bun, aici langa mine. Si crede-ma, e greu! Nu gasesti un loc de munca fara recomandari si pile. Nu in provincie, cum spuneti voi. Dar fiecare vede altfel lucrurile, prin prisma celor vazute si facute. Poate exista si noroc..totusi..sau ghinion. Dar cu siguranta nu exista dreptate, chiar daca exista dorinta! Felicitari pentru reusita!

Leave a Comment