PEOPLE

INTERVIU EXCLUSIV: BOGDAN ZAMFIR – Dansator de succes la 22 de ani!

Interviu-exclusiv-bogdan-zamfir-dansator-de-succes

Cum ar fi ca la nici 22 de ani să ai la activ participări la talent-show-urile  „Vocea României” și  „Românii au talent” ? Dacă la acestea am adăuga și colaborările cu vedete precum Nicole Cherry, Xonia, Antonia, Miss Mary, Alex Velea și trupele Radio Killer sau Wassabi? Pentru Bogdan Zamfir toate acestea nu sunt doar planuri fictive, ele reprezintă realizările din viața sa. Bobo, cum îi spun prietenii, este coregraf și dansator!

DSC_0108

 

Despre cum a  reușit să colaboreze cu nume importante din industria muzicală și care au fost etapele pe care le-a parcurs, dar mai ales ce sfaturi are pentru cei care speră la o carieră în acest domeniu, Bobo ne-a împărtășit din experiența sa într-un interviu special realizat pentru ZONA DE TINERET!

 

Î: Cum ai ajuns să alegi cariera de dansator și coregraf?

R: O să râzi! Sora mea este dansatoare de 17 ani aproximativ și făcea treaba asta de mică. Când eram mai mic, pe la șapte ani, m-au dus și pe mine, obligat – forțat pentru că nu mi-a plăcut! Am început să plâng! Credeam că nu pot să fac treaba asta pentru că e prea complicat. Nu puteam să îmi coordonez și capul și mâinile.

Și la 12 ani m-au dus iar – la “The Mask” – și atunci a început să-mi placă! Și ca o ironie sora mea m-a dus la dans și eu acum îi sunt coregraf în trupa de dans! Lucrurile au evoluat în alt fel pentru că ea a urmat și un alt drum cu arhitectura și eu am rămas doar pe partea de dans.

 

Î: Care este genul de dans preferat și de ce?

R: Nu știu dacă am un stil de dans preferat. Îmi place cam orice implică mișcare și arată bine! Dar eu m-am apucat cu breakdance-ul și este un stil de dans foarte complex în care poți să implici orice gen de mișcare: de la contemporan, street dance, house, orice poți să adaptezi pe genul ăsta de muzică și îți oferă libertate totală.

 

Î: Există anumite criterii pe baza cărora selectezi piesele pe care dansezi sau la care realizezi coregrafii?

R: Cam în 90% din cazuri țin cont de ce se întâmplă în viața mea. Și restul de 10% ar fi cam ce prinde acum pe piață, ce au mai scos artiștii în acea perioadă și ce mișcări ai putea face care să îți aducă notorietate, că până la urmă o mare parte din ceea ce fac e și un business.

 

Î: Care sunt elementele standard cele mai importante dintr-o coregrafie de care ții cont mereu?

R: Ceea ce transmit – ăsta e cel mai important lucru! Vreau să te uiți la ceea ce fac eu  și să îți pui întrebări, să te gândești! Estetic te gândești, dar după mulți ani deja îți intră într-un mecanism și știi cam cum trebuie să arate. Mai îndetaliat e important ce trebuie să simtă omul care se uită la tine.

 

Î: Care consideri că sunt atuurile tale ca dansator?

R: Atuurile mele sunt: muzicalitatea – consider că aud diferit muzica față de cum o aud alții. Ceea ce încerc eu să fac e să transpun ceea ce se aude în muzică în ceva vizual. Al doilea ar fi faptul că exprim foarte mult. Dacă cineva îmi zice: Gândește-te că ești supărat pe o anumită chestie, întotdeauna o să caut în capul meu, în trecut și o să îi atribui un înțeles și atunci pare foarte autentic ceea ce fac. Și al treilea, cred că sunt foarte muncitor și exprim super-multă energie.

 

Î: În ce proiecte ai mai fost implicat și la care lucrezi în acest moment?

R: Am avut proiectul cu Vocea României: am fost în balet din noiembrie până în decembrie anul trecut. Am avut de curând un clip cu Nicole Cherry la care am făcut și coregrafie. În afară de clipul filmat cu Radio Killer, care e foarte recent, mai am vreo două proiecte despre care nu pot să vorbesc.

 

Î: Cum ai ajuns să intri în contact, dar mai ales să colaborezi cu vedete precum Xonia, Antonia, Alex Velea, Miss Mary, Nicole Cherry?

R: În industrie, în general, totul merge pe „Hey! Bună! Ce faci?” și te împrietenești cu cineva. La noi nu e dezvoltată treaba asta, să mergi la castinguri, și atunci nu pot să zic că am ajuns la job-ul ăsta prin casting-uri sau prin alte lucruri, ci oarecum am dat de alți oameni. A contat că sunt bun! În momentul în care te recomandă cineva și vede că ești bun continuă să lucreze cu tine. De cele mai multe ori am fost recomandat!

Bobo alături de ceilalți dansatori la filmarea videoclipului "Până vine vineri" marca Nicole Cherry

Bobo alături de ceilalți dansatori la filmarea videoclipului „Până vine vineri” marca Nicole Cherry

 

Î: Îți impuneau vedetele cu care ai colaborat anumite corgrafii, stiluri sau standarde de lucru?

R: Depinde de la caz la caz. În trecut am lucrat de exemplu cu Miss Mary și aveam efectiv libertatea să fac ce vreau eu! Trebuia doar să mă întâlnesc cu ea, să îi spun ideile mele și împreună cu managerul ei vedeau dacă coregrafia propusă de mine se încadrează în strategia lor de marketing sau ce voiau ei să brand-uiască. Eu doar urmam direcția aia.

Au fost și cazuri în care am fost direcționat foarte strict, adică: Vreau să mergi în față atâta timp, vreau să faci mișcările alea, vreau să aibă legătură cu asta, piesa vreau să transmită asta, coregrafia trebuie să fie așa! Și am făcut și asta!

Dar au fost și momente în care am fost coordonat într-o oarecare măsură, dar în același timp am avut libertatea să îmi aleg mișcările! De exemplu, la Radio Killer pentru că produsul pe care îl vindeau ei trebuia să arate cumva și eu trebuia să vând același lucru. Trebuia să creez ceva care să meargă cu tema și deși am avut un target ei mi-au spus: Faci ce vrei tu și suntem siguri că o să fie ceea ce trebuie!

 

Î: Cu Radio Killer de când ai început colaborarea?

R: De foarte puțin timp: de-o lună sau trei săptămâni.  Am filmat un clip săptămâna trecută la Ploiești, mai filmăm unul peste două săptămâni și ei ar trebui să își înceapă turneul.

Bobo la repetiții cu lee heart, înainte de filmarea videoclipului

Bobo la repetiții cu Lee heart, înainte de filmarea videoclipului

 

Î: Fiind foarte tânăr nu ai întâmpinat dificultăți în modul în care te priveau ceilalți?

R: Ba da, întotdeauna am avut probleme și încă mai am! Lumea nu mă lua în serios! Mă chemau pentru un job și erau foarte mulțumiți pentru că știau ce pot să fac, dar ceilalți simțeam că mă privesc ciudat! Am avut problema asta și la castinguri! Luam castinguri dintre 60 – 100 de dansatori printre primii trei. Mi s-a întâmplat să mi se spună pe față: Ești foarte tare! Ești bun, dar ești mic . Și fizicul a contat și pe mine nu mă ajută, dar na… (râde)

Numește trei calități ale tale!

R:  1) Sunt amuzant! (râde)

2) Curiozitatea! Îmi place să cunosc orice, din orice domeniu!

3) Sunt carismatic!

 

Acum trei  defecte!

R:  1) Vorbesc prost câteodată! Vorbește gura fără mine pentru că sunt foarte entuziast și încep să povestesc lucruri și după realizez că nu trebuia să spun aia anumitor persoane!

2) Sunt leneș! Câteodată îmi place să pierd timpul! Îmi place să stau o zi întreagă în casă fără să fac nimic.

3) N-am îndeajuns de multă încredere în mine! Nu știu dacă e neapărat un defect sau doar o percepție!

Mi-am ucis singur evoluția!

 

Î: Gândindu-te retrospectiv ai vrea să schimbi ceva sau ai vreun regret?

R: Cred că un regret sau mai mult o conștientizare este faptul că nu am luat dansul 100% în serios. Momentul în care te apuci de ceva ești foarte entuziasmat, îți place și îți dedici toată energia și după un timp, dacă vezi că începe să meargă poți să dai în direcția cealaltă și să nu mai faci nimic. Asta am făcut eu o perioadă: am văzut că merge, am început să câștig concursuri și parcă m-am plafonat singur!

Acum ceea ce fac diferit, dacă e să mă uit în trecut, este faptul că de câteva luni am luat dansul foarte în serios.

 

Î: Care crezi că este motivul pentru care mulți dintre tinerii care visează să practice dansul de performanță nu reușesc să-și atingă acest țel?

R: E o discuție destul de amplă. Este exact ca atunci cum mi s-a întâmplat mie când am vrut să mă las de dans pentru că nu-mi ieșea ceva. Au fost nenumărate momente în viața mea ca și dansator când efectiv am zis: Gata! Nu mai vreau! Nu mai îmi trebuie! N-am primit job-ul ăla! Păi de ce? Muncesc degeaba!

Și exact asta fac oamenii: își ghidează succesul după satisfacția de moment. Adică, dacă primesc jobul ăsta, clar trebuie să mă mai țin de treabă; dacă nu merge, ce sens mai are?

Eu văd că oamenii au ambiție până-ntr-un punct și fix în momentul în care ar trebui să mai dea un pic de la ei, acolo se opresc. Își caută „n” motive, scuze, că România nu merge, că aici nu avem de la cine învăța, că n-am bani: toți ne-am lovit de problema asta! Cred că asta îi oprește cumva.

Dacă ai ceva în fața ta, poți să lucrezi cu ceea ce ai. Și e deajuns ceea ce ai tu și să muncești.

 

Î: Crezi că tinerii din România își pot transforma pasiunea pentru dans într-un job?

R: DA! Dacă ar fi să dau viața mea ca și exemplu, aș spune că da. Poți să faci treaba asta! Eu îmi câștig existența din asta deja de patru – cinci ani. Nu este un job la care ai siguranța că ai constant de muncă. Eu poate luna asta am făcut 2500 euro și trei luni nu mai fac nimic. Teoretic nu e bine, dar poți câștiga bani! Muncești îndeajuns de mult încât poți să transformi asta într-un job!

 

Î: Ce sfaturi ai pentru cei care speră la o carieră în domeniul acesta?

R: Cred că e foarte simplu: să muncești foarte mult! Să nu tratezi învingerea ca și pierderea războiului. Așa mă gândesc și eu acum referitor la faptul că nu mi-a ieșit ceva: ce aș putea să fac ca data viitoare să îmi iasă. Întotdeauna e o luptă de acest gen!

 

Î: Care consideri că este lucrul interpretat greșit cel mai des despre tine?

R: (Râde) Am o ușurință în a spune ce îmi place și ce nu îmi place și oamenii iau personal lucrurile astea, ca și cum aș avea ceva cu ei. Cred că asta cu sinceritatea e problema pentru că oamenii cred că o fac cu răutate!  Poate sunt răutăcios, pentru că nu tot timpul pot spune în cel mai drept mod, fără să implic emoție sau sentiment, și atunci îi influențez cumva să creadă asta.

Al doilea ar fi că lumea mă vede figurant, ceea ce îi înțeleg până la urmă. În momentul în care ești în industria asta ai cumva o aparență pe care oricât de mult ai vrea să nu o păstrezi, trebuie să o păstrezi! Și atunci trebuie să parti tot timpul într-un anumit fel, tre să fii serios. E o aparență!

 

Î: Ne poți împărtăși o întâmplare hazlie din timpul vreunui concert?

R: Aveam un spectacol de breakdance și trebuia să dau un salt pe spate ajutat de niște persoane! În momentul în care am aterizat, am aterizat pe călcâie și m-am dus pe spate. M-am rostogolit o dată, am căzut de pe scenă și am dat și o boxă jos.  Dar am reușit să mă scot cumva din treaba asta și să improvizez: m-am ridicat în două mâini și am făcut un freeze. Imediat am continuat coregrafia ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. E și filmarea pe net!(râde)

 

În video-urile de mai jos aveți o monstră cu dansuri și coregrafii realizate de Bogdan!

About the author

Alexandru Dăscălescu

Leave a Comment